Conversatie cu inima deschisa: descoperirile dIn Vestiar

heart

Ce au in comun un business antreprenorial si o persoana bine conectata la propria viata launtrica? Nimic, de fapt!

Poate miezul unui initiative profesionale sa fie construit din emotii si comunicare? Iata ca se poate: Alina Duna nu isi considera proiectul „In Vestiar Avem Schimbare” drept o afacere, ci drept o facere, o vocatie, un privilegiu si un angajament de a ii ajuta pe cei care sunt in cautarea lor insisi, intr-o lume in care cei mai multi dintre noi nu se regasesc. Alina a avut normalitatea de a isi cunoaste nazuintele si curajul de a le urma, facandu-le sa devina realitate atat pentru ea, cat si pentru multii beneficiari ai atelierelor si conferintelor In Vestiar Avem Schimbare.

Acest blog a inceput de la dorinta de a cunoaste si a face cunoscuti oameni care nu isi traiesc viata in inertie, care isi afla aspiratiile si nu le abandoneaza. Alina este unul dintre acesti indrazneti si m-am bucurat de ocazia de a discuta cu ea despre proiecte profesionale de suflet, inspiratie, creatie, oameni frumosi, cautari si lecturi. Am intalnit o persoana entuziasta, inimoasa, autentica, spontana, curajoasa, cu un minunat spirit ludic pe care il veti regasi cu siguranta in raspunsurile ei:

Alina, cand si de ce te-ai decis sa incepi un proiect propriu? Si de ce in acest domeniu?

„In Vestiar” a fost o decizie spontana si nu prea. Si a inceput din mai multe parti.

In primul rand, am fost la multe cursuri de-a lungul vremii. Multe dintre ele nu mi-au folosit la chiar nimic. M-am gandit ca daca vreodată voi organiza si eu vreun curs, o voi face onest, astfel incat sa-si merite banii dati, iar oamenii chiar sa primeasca ce li s-a promis in anuntul cursului. In al doilea rand, prea multi oameni s-au intalnit cu sfarsitul lumii lor doar pentru ca au plecat din nu stiu ce functie importanta, ca si cum in afara job-ului nu mai exista nimic. Nu se poate asa ceva! Si in al treilea rand, sunt multi oameni interesanti si destepti in jurul nostru, oameni de valoare care au lucruri de zis. Pe care rar ii vezi sau ii gasesti. Factorul declansator insa a fost o situatie: vorbeam cu o clienta a mea la telefon (am si o firma de comunicare de retail, Pick me! up) care se blocase intr-un sir de “nu stiu ce sa zic, nu stiu ce sa fac, nu stiu…” era pierduta, domnule! Nu mai stia nimic! Atunci am vrut sa existe un loc in care oamenii sa afle, sa descopere, sa se gaseasca. Si asa am facut: a doua zi!

Tu ai participat la ateliere similare inainte de iti deschide afacerea proprie? Daca da, care a fost cel mai “impactant” pentru tine?

Am participat la multe activitati de invatare: din Romania pana in America. Cele mai folositoare mi-au fost insa activitatile in care am descoperit lucruri pe care cumva le stiam si le pierdusem din vedere. Invataminte revelatoare mi-au venit de la tot felul de oameni insa au ajuns mai usor la mine cele venite de la oameni pe care ii admir.

De aceea, In Vestiar propun doar oameni speciali cu multe de oferit, calitatile si competentele celor care care livrează atelierele si conferintele fiind absolut deosebite: Oana Pellea, Dan Puric, Marius Manole, Chris  Simion, Adriana Saftoiu sunt doar cativa dintre ei. Sunt oameni foarte bogati sufleteste, care au si dau foarte mult de la ei catre audienta.

Cum ai inceput proiectul? Care au fost reactiile celor apropiati? Cum ai ales numele?

In Vestiar a inceput brusc. Chiar a doua zi dupa ce mi-a venit ideea ca as putea sa fac asa ceva. Si am inceput prin a cauta oamenii care sa ma ajute sa ilustrez ideile pe care le aveam. Si i-am gasit. Va spuneam despre ei: Adriana Saftoiu, Oana Pellea, Dan Puric, Marius Manole, Chris Simion. Sunt onorata sa fiu in preajma lor. Invat de la ei lucruri la fiecare intalnire.

Ce au zis cei din jur? Dincolo de surpriza si nedumerire pe alocuri, si pe buna drepate, caci ce stiam si aveam eu legatura cu proiectul de cursuri in care ma avantam? Chiar nimic! Dar sa revin: m-au incurajat si sustinut intotdeauna, in orice hotarare am luat. Sau poate am auzit eu doar incurajarile… M-a intrebat cineva daca am facut cercetare de piata inainte de proiect, daca am testat propunerea de “business”, comunicarea, numele etc. Mi s-a parut aproape amuzanta intrebarea. Eu doar am crezut si am facut.

Numele? Nici nu cred ca l-am ales. Nu a fost un proces ca la carte, asa cum le propun eu clientilor mei, spre exemplu. Pur si simplu, il cautam si mi-a venit in fata, cumva. Eram la strand. Batea vantul. O usa a unei cabine, un fel de vestiar in care se schimba oamenii, scartia de mama focului. In vestiar intri sa te schimbi, lasi unele lucruri, iei altele, te pregatesti pentru o activitate care iti urmeaza. In Vestiar Avem Schimbare: am stiut ca se potriveste cu ce vreau eu sa fac. Si gata!

Care au fost obiectivele tale la deschiderea business-ului propriu? Le-ai atins?  

Nu am privit si nu am tratat In Vestiar ca pe o afacere si mai degraba ca pe o facere. Care mi place si care are utilitate. Uneori poti sa si traiesti din activitatea asta. Alteori nu chiar. Am vrut ca In Vestiar sa fie o solutie tihnita de dezvoltare personala si profesionala. Mi-am propus ca atelierele noastre sa fie experimentale, fiecare dintre ele la granita a mai multor domenii: psihologie, actorie, oratorie, filozofie, couching, branding etc. Si cred ca reusesc in fiecare zi. Tot ceea ce fac In Vestiar este pentru ca asa simt eu, pentru ca asa mi-ar placea mie sa fie traingurile sau cursurile la care m-as duce. In Vestiar nu e nimic standard. Lucrurile se intampla de fiecare data.

Povesteste-mi despre “In Vestiar Avem Schimbare”, despre atelierele si conferintele voastre, speakeri, alegerea subiectelor, feedbackul primit in legatura cu impactul acestora.

In Vestiar fac tot ce cred eu ca este util. De la conferinte pana la ateliere. Care se adreseaza deschis tuturor oamenilor sau doar special companiilor. Avem si solutii de invatare si descoperire, chiar si customizate pe cerintele companiilor care ne solicita. Toate intamplarile din Vestiar sunt construite in jurul comunicarii: prin emotie si prin atitudinea corpului cu Oana Pellea, prin relationare de leadership cu Dan Puric, prin structura discursului corect pregatita cu Adriana Saftoiu, prin scriere de business cu Chris Simion, prin constructia si consolidarea unei echipe cu  Marius Manole. Toate activitatile din Vestiar te ajuta sa te gandesti la tine, sa te intorci la tine si de aici abia sa te uiti la cel din fata ta si sa te gandesti cum poti tu sa-i oferi tu o informatie, cum poti sa-l convingi, sa-l ai de partea ta.  Sunt actiuni care te intalnesc cu un concept uzitat peste masura insa foarte complex: leadershipul.

Subiectele atelierelor vin din discutiile cu cei din jur, din ceea ce imi spui ei ca ar avea nevoie, din problemele pe care mi le povestesc, din amintirile pe care le am de pe vremea mea de corporatista, dintr-o carte, uneori din chiar cerintele clientilor. De peste tot.

Feedback-ul clientilor ma motiveaza foarte mult, faptul ca le place, ca se intorc in alte ateliere, ca ma recomanda, ca se lupta sa le organizeze si in compania din care fac parte, ca unii dintre ei imi raman aproape ca prieteni… pentru mine conteaza mai mult decat orice altceva. Imi place sa vad ca se misca lucrurile.

In Vestiar

Ce iti place cel mai mult, ce te implineste cel mai mult din ceea ce faci acum?

Imi place intalnirea cu oamenii care cauta ceva. Deschiderea lor. Oameni pe care ii invit In Vestiar sunt cei care au depasit formulele, pasii si regulile. Sunt cei care nu mai cred in instrumente standard de training general-aplicabile. Raspunsul lor nu este in explicatiile standard pe care le-au tot auzit.  Dar cei care vin In Vestiar vin fie din proprie initiativa, fie trimisi de cate un om inimos de la resurse umane.  Cu totii, indiferent de atitudinea cu care vin la inceput, la sfarsitul zilei, pleaca „altfel”. Pleaca parca mai „obişnuiti”, asa cum ar trebui sa fim, de fapt, tot timpul… Isi traiesc emotiile, gandurile, se traiesc pe ei insisi, se vad in lumini noi, se recunosc, isi aduc aminte de ei.  Ceea ce este foarte bine. Si imi place cautatul de idei, materializatul lor. Dar nimic nu se compara cu privirea celor pleaca dupa un atelier In Vestiar. Cei mai multi revin cu incredere in cadrul unui nou proiect de invatare. Am primit multi prieteni si oameni frumosi de cand sunt In Vestiar. Sunt norocoasa!

Planuri de viitor?

Nu am planuri, dar am vise.

Cum te-a ajutat experienta anterioara din marketing?

Cred ca m-a ajutat fara “sa-i cer ajutorul”, neaparat. Pentru ca multi imi spun ca le place numele sau cum se prezinta In Vestiar. Probabil ca le spune ceva tocmai pentru ca am lucrat in publicitate, comunicare, marketing o perioada buna de timp. A comunica este o atitudine care sta la baza oricarei activitati In Vestiar. Si cred ca e si mai simplu pentru ca eu ma adresez iubitorilor de idei, celor care stiu ca o simpla idee are puterea de a schimba o viata.

Te mai vezi in viitor in ipostaza de angajat?

Uneori, da, chiar ma vad. E amuzant si simplu sa fii angajat undeva, in proiectul altcuiva, la care tu doar alegi sa aderi. Nu ai risc, deloc. Si am intalnit multe organizatii care au mare grija de angajatii lor. Uneori mai ca mi vine sa ma angajez si eu la ei. Ca angajat ai o multime de beneficii pe care le vezi doar cand nu le mai ai. Singura problema e ca uneori uiti ca tu esti tu si ai viata ta, iar compania este altceva si are viata ei la care sigur ca tu participi. Alteori, imi place prea mult sa fiu angajata in propriul meu proiect si nu prea ma vad facand altceva. Deocamdata.

Oamenii au tendinta sa creada ca cei care au afacerile proprii au mai mult timp liber – ce faci tu cu timpul tau liber?

Eu sunt libera sa fac ce vreau cu tot timpul meu. Si fac ceea ce imi place maimult si mai mult: descopar idei, posibilitati, oameni, vieti. Traiesc frumos, cred.

Ca tot vorbim despre timp liber, iar eu sunt un “vanator” constant de revelatii in materie de lectura: care este cartea pe care o ai pe noptiera sau in geanta acum? Si care este cea care te-a influentat cel mai mult?

Sunt asa de multe… Fiecare carte este o propunere, un univers. Pe noptiera am cel putin 10 carti de prin toate timpurile. Este un mod de a cunoaste selectiv sisteme de gandire, de valori, de abordari, de alegeri. Chiar acum citesc 1984. O mie noua sute optzeci si patru, George Orwell. Teribila carte. Insa imi plac multe, multe carti. Muriel Barbery „Eleganta ariciului” pentru ca are o delicatete anume, Jose Saramago „Eseu despre orbire” este o fabuloasa imagine despre elasticitatea si adaptabilitatea noastra ca specie, Ryu Murakami „Copii de aruncat” pentru ca iti incurca si blocheaza mintea, Donald Richie „Portrete japoneze” pentru ca fiecare pagina este un senzational fragment de viata si cultura. O carte care m-a marcat multi ani a fost „Jocul cu margelele de sticla” alui Hermann Hesse, te tace cumva cartea asta.

Ce sfat i-ai da Alinei de acum … sa spunem 10 ani?

Alinei de acum 10 ani chiar i as spune cateva, da! … sa-i considere pe cei din jurul ei, sa fie toleranta si ingaduitoare si sa foloseasca mai des „pentru ca” si mai rar „de ce?”

Am citit pe site-ul “In Atelier Avem Schimbare” ca se constituie drept “un cadru liber in care poti sa-ti cauti propriul raspuns la marile intrebari de viata”. Tu personal ai aflat niste raspunsuri la intrebarile din categoria respectiva?

Cineva imi spunea ca In Vestiar este facut de mine pentru mine. Si intr-un fel… mare dreptate a avut. Pentru ca eu imi gasesc raspunsuri in fiecare zi In Vestiar. Cel mai mare raspuns? Viata mea e facuta din alegerile mele.

Ai un principiu de la care nu te abati in viata?

Unul care ma calauzeste in tot ce fac este: sa ma simt bine in viata mea fara sa i deranjez pe cei din jurul meu.

Iti multumesc frumos pentru timpul acordat, Alina!

Aflati mai multe despre proiectul de suflet al Alinei aici .

© Imagini: 1 2

Advertisements